RSS

Noutati

Ce este nou in tratamentul  Cancerului?

Fara indoiala ca problemele destinate terapiei cancerului nu au fost niciodata inventariate cu mai multa grija ca in etapa actuala. Tendintele generale de terapie se indreapta  spre doua cai:

  1. terapii direct tintite asupra celulei canceroase: de tip naturist
    (extracte din plante, din minerale, din  insecte, din organe animale, bioenergie etc.) sau nonnaturist (tratament chirurgical, radioterapie, tratament citostatic, castrare etc.);

  2. terapii de stimulare si imbunatatire a resurselor native de aparare ale organismului: imunomodulare specifica si nespecifica, vitaminoterapie, educatie fizica, psihooncologie, hormonoterapie etc.

Supravietuirea bolnavului de cancer depinde de foarte multi factori: calitatea si rezervele biologice ale organismului sau, de modul cum reuseste sa se adapteze la noul context, de implicarea si ajutorul familiei, de intelepciunea medicilor si de modul cum acestia gestioneaza tehnicile de explorare invazive si terapiile cu acelasi caracter si efecte secundare, redutabil de nocive, de alimentatie, de conservarea sau de excluderea lui din contextul social, de varsta, de sex, de posibilitatile financiare, de credulitatea lui si de greselile care le face in lipsa unui sfat competent.

Nici una din terapiile mentionate mai sus nu este preponderenta. Vindecarea este rezultatul imbinarii armonioase a mai multor metode, plecand de la premisa reala ca boala canceroasa este cu atat mai usor de vindecat cu cat este mai repede descoperita.

Ce este practic nou in abordarea terapiilor bolnavului de cancer?

In primul rand ideea ca boala este vindecabila. De aici trebuie trasa concluzia ca, resursele organismului, la fel  ca si in alte boli, trebuiesc gestionate si conservate cu grija.

In al doilea rand  evidentierea existentei unui profil psihologic al potentialului bolnav de cancer, deci, ca si in cazul bolii ulceroase si hipertensiunii arteriale, de exemplu, numai anumite categorii de oameni, cu o anumita dezvoltare psiho-afectiva vor face cancer. De ce este important acest lucru? Fiindca o persoana care se inscrie in acest profil psiho-afectiv poate fi educata sa-si modifice principiile de viata, preintampinandu-se astfel imbolnavirea. Deci daca ti seama de zicala romaneasca “Ce ti-e scris, in frunte ti-e pus!” si daca gasesti specialistul care sa poata “citi” corect pe fruntea ta, ai sanse 100% sa nu mai faci boala.

In al treilea rand, ponderea se pune acum pe terapiile de stimulare si imbunatatire a resurselor native de aparare ale organismului, terapiile de abordare directa a celulei canceroase si care nu si-au dovedit pe deplin eficacitatea, trecand pe planul secund.

In al patrulea rand este vorba de reabilitarea fizica a celor operati de cancer. O intelegere gresita a bolii  face ca majoritatea din tara noastra, medici sau pacienti, sa refuze tratamentul fizioterapeutic. Bolnavii se confrunta astfel cu o serie de handicapuri produse de interventiile chirurgicale destul de extinse si invalidante. S-a demonstrat clar ca o serie de proceduri din domeniul fizioterapiei ca masajul si exercitiul fizic activ si pasiv, in repetari reduse si cu incarcatura minima, recupereaza spectaculos periartrita scapulo-humerala la bolnavele cu amputatie de san,  prevenind edemul cronic al bratului si corectand spondiloza cervico-toracica, previne artroza coxo-femurala la bolnavele cu amputatia uterului si anexelor sau a rectului, reface musculatura abdominala preantampinand ocluziile intestinale, reface capacitatea respiratorie protejand astfel cordul dupa operatiile pe torace. Exercitiul fizic minim, asa cum l-am descris mai sus,impreuna cu masajul previn chiar imbolnavirile de anumite tipuri de cancer. Cicatricele vicioase, retractile, durerile cauzate de neurinoame, plagile atone sau supuratiile pot beneficia de un tratament discret prin laser terapie. Bolnavul operat, in general isi poarta crucea inciziei toata viata, o boala ascunsa ca ulcerul gastric de exemplu, devine vizibila, se exteriorizeaza prin aceasta taietura: zona propriului tau corp devine un dusman ocult si tenace care te roade: “Daca se rupe?”, “Daca plesneste?”, “Daca imi ies matele?”, “De ce ma doare totusi, n-o fi altceva si doctorul ma minte?”. Pregatirea de tip fizioterapeutic iti readuce astfel intelegerea si increderea in propriul tau corp.

In al cincilea rand, dar nu in ultimul,  sa vorbim despre aparitia tendintelor de “socializare” a unei boli care devine periculos de frecventa, prin reunirea bolnavilor in diverse organizatii si asociatii cu caracter nonguvernamental si, atentie, nonmedical, prin care ei sa-si poata apara interesele impotriva abuzurilor de diverse tipuri si prin care sa-si promoveze drepturile. Exemplu: ideea de a lupta impotriva platii impozitelor de catre bolnavii pe care administratia prin reprezentantii sai oficiali, medicii, ii declara bolnavi de o boala incurabila ce le va produce decesul in cateva luni: plata impozitelor devine lipsita de sens in contextul in care acestia, declarati oficial potentiali morti, nu vor mai beneficia in viitor de nici o protecie sociala. Sau ce este de facut cu aceia care, din cauza bolii, si-au pierdut prin pensionare locurile de munca si daca nu au avut “norocul” sa moara de boala, oameni tineri fiind, traiesc in mizerie, fiindca legea nu a prevazut ce sa faca o societate democratica (care sustine ca apara drepturile omului) cu cei care supravietuiesc peste perioada fixa de pensionare de care beneficiaza bolnavul de cancer?

Ce este nou in abordarea mea terapeutica?

Convigerea ca aceste moduri de a trata bolnavul sunt perfect valabile m-a determinat sa modific procedura de baza a consultului si tratamentului, dupa cum urmeaza: cunoasterea de tip psiho-afectiv a pacientului si explorarea capacitatilor sale de vointa in a se vindeca, utilizarea principiilor de tratament bioenergetic pentru a-i demonstra ca organismul sau are resurse de vindecare, administrarea de tip homeopat a extractului de vasc, creerea unui tip de autovaccin care sa creasca performantele vascului, colaborarea cu centre de asistenta fizica pentru persoane cu handicap, renuntarea la mirajul regimurilor alimentare si al  ceaiurilor “antitumorale”.

Sa le luam pe rand.

 Cunoasterea psiho-afectiva a bolnavului de cancer este esentiala. Teste simple  imi arata gradul de dezvoltare al inteligentei sale emotionale; acestea, spre deosebire de alte teste, il ajuta si pe pacient sa se identifice cu problemele sale personale, sa si le recunoasca. Tot ele imi permit sa fac o evaluare corecta a capacitatilor sale de lupta impotriva bolii, sa identific factorii care au facilitat instalarea bolii, permitandu-mi sa-l sfatuiesc cum sa-si schimbe modul de viata pentru a se insanatosi. Cercetarile neuro-psihice asupra creerului au aratat ca acesta dispune de o mare plasticitate care ii permite sa scape, sa zicem, de naravurile si obiceiurile  nesanatoase. Sloganurile “Asa sunt eu si n-am ce face!”, “Asa am fost educat de mic!”, ” Sunt o fire sentimentala ( sau “rationala”) si nu ma pot schimba!” au devenit desuete.  Acest tip de abordare psiho-afectiva  util atat in creerea profilului potentialului bolnav de cancer cat si in sustinerea bolnavilor de gravitate mica spre medie si  care au un anumit grad de intelegere pentru ce se intampla cu ei, este determinant.  Iata, deci, ceva nou in domeniul profilaxiei cancerului: nu analize repetate periodic ci determinarea  profilului psiho-afectiv al viitorului bolnav de cancer si corectarea imediata a erorilor. Si la fel de nou: tratamentul psiho-terapeutic de tip psiho-oncologic. Se cuvine sa facem o precizare: nu oricine care este psiholog sau psihiatru se poate aventura in acest domeniu. Este nevoie de o foarte buna cunoastere a acestui tip de pacient, si, dupa ani de practica personala si de tratare de acest tip a bolnavilor de cancer, cred, mai curand, ca un oncolog ar fi mai potrivit unei astfel de terapii, dupa ce a absolvit un curs preparator de psihologie in domeniu. Din nefericire nu suntem inca pregatiti sa acceptam existenta psiho-oncologiei si ne mai incurca si o legislatie medicala insuficienta si infantila in acordarea competentelor.

Tratamentul bioenergetic este putin folosit in terapia cancerului existand credinta ca este periculos pentru terapeut. Utilizat insa pe principiul stimularii anumitor centri energetici induce pe moment bolnavului o stare de bine care demonstreaza acestuia ca nu este chiar atat de  epuizat pe cat crede el, ca organismul sau are inca resurse de refacere si ca acestea trebuie gestionate cu grija. Este o experienta interesanta care nu poate fi descrisa, iar ideea ca esti totusi mai grozav decat te credeai este o traire utila chiar si unui om sanatos. Intotdeauna am fost, atat eu cat si pacientul, placut surprinsi de rezultatele tratamentului.

Extractul de vasc este acum comercializat la noi sub doua forme: “Iscador” si “Isorel”.

Din cele trei tipuri de Isorel, Isorel A, Isorel M si Isorel P, doar primul este omologat.

Extractul de vasc este preparat si administrat deja in doze aproximativ homeopate in produsul Iscador. Administrarea se face pe baza unor indicatii de prospect, noi neavand in Romania medici pregatiti in a personaliza tratamentul. Cu alte cuvinte pentru durerea d-voastra de cap poate fi necesar un antinevralgic. Desi ambele produse au un pret destul de ridicat, totusi administrarea homeopata a Isorelului poate ameliora simtitor costurile, darr cu un efect superior.  Ar mai fi un aspect delicat din punct de vedere financiar: produsele administrandu-se injectabil costurile sunt mai crescute si sunt greu de implementat in mediul rural. Personal am incercat si administrarea pe cale orala, care s-a dovedit la fel de eficace intr-o anume preparare, diminuandu-se astfel costurile.

Terapia imunostimulatoare de tip nespecific a intrat intr-o faza noua in momentul in care o serie de studii au demonstrat implicarea unor virusuri in declansarea unor forme de cancer -  datele stiintifice existau si se cunosteau virusuri producatoare de tumori la galinacee (gaini) dar tezele nu erau considerate valabile si la om. Aceasta atitudine negativa a unor oameni de stiinta fata de fapte atat de  evidente ne-a costat, insa.  Numarul din ce in ce mai mare de imbolnaviri de cancer a determinat, in cele din urma, realizarea primelor vaccinuri. Avand la baza ideea ca organismul acestora trebuie sa produca anticorpi specifici formei de cancer de care sufereau, cercetatorii japonezi si apoi cei americani au fabricat diverse tipuri de vaccinuri care se adreseaza cancerului de colon, cancerului pulmonar. Sunt  substante injectabile si pretul de comercializare este destul de semnificativ. Rezultatele sunt insa incurajatoare si vaccinurile nu au nici un fel de efect secundar toxic cum au citostaticele.

Plecand de la cunoasteri mai vechi, care acum tin de domeniul istoriei medicinei, am notat ca, intr-o anumita perioada, medicina folosea diverse tehnici de stimulare imunitara nespecifica: administrarea de sange de la femeia insarcinata – cunoscut pentru bogatia sa in anticorpi, injectii cu lapte, autoadministrare de sange etc. O parte din aceste tehnici, au fost folosite si ca mijloace abortive si din aceasta cauza au fost trecute sub tacere. Este evident ca sangele unui bolnav  conserva capacitatea acestuia de a lupta impotriva bolii prin anticorpii pe care ii transporta. Acest fenomen este similar si la bolnavii de cancer. Recoltand  sangele de la bolnav si preparand un produs potentat prin tehnici homeopatice am obtinut un autovaccin pe care bolnavul si-l poate administra acasa sub forma buvabila de picaturi. Avantaje: prepararea usoara nu cere mijloace de laborator sofisticate, administrare usoara, costul este de 10  ori  mai redus decat oricare alt produs de pe piata  si poate fi acoperit practic prin costul consultatiei. Durata de administrare este de trei-sase luni. Atat dilutiile joase cat si dilutiile inalte au un efect favorabil si asupra starii psihice, corectand depresia, iar prepararea din chiar sangele bolnavului ii confera specificitatea perfecta. Utilizarea acestui produs am extins-o in toate cazurile in care exista semnele clinice ale unui deficit imunitar incepand cu  simpla raceala repetata si poata fi aplicata cu usurinta si copiilor. Tulburarile psihoafective beneficiaza si ele de acest autovaccin daca este folosit in dilutii inalte.

Reveninand la necesitatea asistarii fizice a bolnavului de cancer mentionata mai sus, mai ales a celui operat,  de cele mai multe ori acesta devine o persoana cu handicap. O conditie fizica superioara va reface demnitatea, va impiedica depresia si demoralizarea. Sa nu uitam figura celui coplesit de greutatile vietii: un omulet sfrijit, cu capul aplecat, cu mainile atarnand pe langa corp, cu genuchii indoiti, tarandu-si picioarele. Cancerul nu este o boala de care sa-ti fie rusine, iar operatiile mutilante nu te transforma intr-un fel de monstru asexuat.

Noutatile in ceea ce priveste importanta regimurilor alimentare sunt multiple. Cercetatori englezi au aratat ca regimurile de protectie, de detoxifiere sau de restrictie sunt absolut inutile, crescand de fapt mortalitatea prin diminuarea aporturilor principiilor alimentare necesare refacerii unui organism aflat in suferinta data atat de boala cat si de tratamentele clasice  agresive cu citostatice si radioterapie. Cercetatori francezi au inaugurat stilul de bufet suedez in o serie de sanatorii, aratand ca bolnavul pe cale de vindecare manifesta pofta pentru anumite alimente ca si o femeie insarcinata, prin aceasta organismul exprimandu-si direct nevoia pentru anumite principii alimentare necesare vindecarii. Procentul celor care s-au simtit mult mai bine a fost net superior fata de cei terorizati cu diverse restrictii alimentare.

Din punctul meu de vedere am tratat si tratez bolnavii de cancer fara recomandarea de restrictii alimentare diminuand astfel stress-ul interdictiei. Stiati ca din profilul psiho-afectiv al bolnavului de cancer sau al candidatului la aceasta boala face parte si neputinta lui de a se exprima din cauza interdictiilor la care a fost supus sau pe care si le-a ordonat? Regimul excusiv vegetarian,daca este impus fara ca organismul sa aiba o practica liber consimtita in antecedente, creaza grave probleme de digestie si nutritie. Dupa observarea cu atentie a bolnavilor cu idea de a trece pe vegetale recomand ca acestea sa nu depaseasca 30% din valoarea alimentara a unei zile si, de principiu, sa fie reprezentate mai mult de amestecuri de sucuri din vegetale si legume. Recomand,deasemeni, folosirea intensa de mirodenii pentru stimularea apetitului si in general  o bucatarie gen “bucataria lui Radu”care poate uneori remonta o situatie disperata. Trebuie sa fim atenti la un aspect particular al bolii canceroase care  se insoteste din ce in ce mai frecvent de valori mari ale glicemiei,ca intr-un diabet. Deci se impune controlul repetat al glicemiei si corectarea alimentatiei. O concluzie personala asupra suplimentelor alimentare si a administrarii de vitamine: bolnavii care au beneficiat de acestea au recuperat deficitul fizic creat de citostatice si iradiere mult mai rapid decat cei care nu au facut-o, iar rezistenta la urmatoarele cure  a fost net superioara.  Beneficiul administrarii de vitamine poate fi constatat si din informatiile si declaratiile unor bolnavi de cancer accesibile  pe internet ? vezi site-ul nostru. Tezele materialiste de tipul: “Hranesti cancerul daca  mananci” trebuie sa apartina unui trecut de cunoastere superficiala a organismului bolnav de cancer, in care, ignoranta si invatatura se transmiteau la coltul  ulitei.

Am reconsiderat terapiile cu plantele recomandate ca si vindecatoare de cancer. Nu exista ceai antitumoral, pentru simplul motiv ca nu exista inca o cauza unica  a bolii. Plantele recomandate prioritar de diversi terapeuti ca: rostopasca, tataneasa, spanz, obligeana, etc. sunt tot atatea amagiri toxice pentru omul disperat din cauza bolii. Fara indoiala ca exista si folosim combinatii de plante stimulatoare ale imunitatii sau ale proceselor de digestie, ale glandelor cu secretie interna sau care imbunatatesc starea psihica si care sunt binevenite dar baute sub forma de infuzii in cantitati  de maximum 100ml pe zi, la un dozaj de doua lingurite rase planta uscata la 250 ml apa. Administrarea lor sub forma de tincturi nu este indicata in cancer si cu atat mai mult sa fiti circumspecti la preparate gen bitter suedez: exista un efect de potentare la unele amestecuri de plante, efectul toxic ce apare in acest caz fiind accentuat de alcool. Este deasemeni gresita administrarea unei plante unice in cura prelungita cum se procedeaza mai nou cu obligeana, planta in timp avand ca orice alta planta efecte toxice. De exemplu: abuzul de menta produce in timp migrene. Recomandarile de tipul: “Acest tratament pentru cancer cu aceasta planta il stiu de la bunica mea” sunt inselatorii negustoresti: cancerul ca boala era extrem de rar pe vremea unor bunici contemporane primului razboi mondial. Deci tratamentul cu plante facut de niste maini nepricepute poate fi la fel de periculos ca si otravirea lenta.

Si nu in ultimul rand sa discutam despre “socializarea bolii”. Din experienta personala   m-am convins ca bolnavul interesat de boala lui, care invata ca are dreptul la a fi informat corect, ca are dreptul la explicatii si lamuriri despre boala si tratamente, ca are si niste drepturi legislative prin care boala lui sa fie mai usor de suportat financiar, etc. are mai multe sanse de vindecare.  Pe masura ce bolnavii mei se implementeaza activ in procesul de vindecare; in  masura in care devin mai agresivi in dreptul lor de a sti si a fi informati corect, in masura in care invata ca au dreptul sa aleaga sau sa refuze terapii care li se par de nesuportat, in aceasi masura se si vindeca. De ce? Fiindca “exercitarea profesiei” de bolnav ii obliga sa?si modifice stilul lor de a-si accepta si desfasura viata, aparand schimbarile  in profilul lor psiho-afectiv de care discutam mai sus. Intrunirile, conferintele, discutiile individuale si de grup incluzand si familia bolnavului fac deja parte din tratamentul meu complex pentru cancer. Nimic nu este mai important pentru ei decat dreptul de a alege. 

Pe cei care stramba din nas mormaind: “Iar terapiile naturiste?” imi permit sa-i intreb: ?Stiati ca unele citostatice sunt cancerigene? Stiati ca unele tumori se dezvolta mai repede daca le iradiezi ? Stiati ca mamografia poate fi, ca si radiografia, cancerigena? Stiai ca exista o indicatie de principiu prin care sa se evite concomitenta tratamentului citostatic cu cel de iradiere, sau administrarea de citostatice in metastazele hepatice ? Stiati ca…?”.

Iar pe cei care afirma, cu competenta data de lectura unei carti gen: “Vindecare prin plante medicinale”, ca tratamentele promovate de medicina actuala in cancer, nu trebuie urmate, imi permit sa-i intreb: “Stiati ca tataneasa este toxic hepatic? Stiati ca nu aveti voie sa administrati mai mult de o lingura de miere pe zi? Stiati ca nu aveti voie sa prescrieti tincturi -solutii alcoolice din plante in solutia de baza si in doze mai mari de 8-10 picaturi pe zi fiindca sunt toxice? Stiai ca unele plante folosite in antichitate pentru curatirea drastica a organismului prin voma si diaree ( spanzul) sunt folosite astazi in mod eronat ca stimulatoare ale imunitatii? Stiati ca…”

Iata ce este nou in tratamentul cancerului: recuperarea demnitatii bolnavului, a respectului pentru sine si pentru cei care practica corect medicina de orice fel ar fi ea,  a invata pacientul sa decida in cunostinta de cauza ceea ce este bine pentru el.

 

Comments are closed.